joi, 21 iulie 2011

Pm

Uitati stingheri in toiul noptii

In a gandurilor venin

Curgand usor sub piele

Picaturi de ploaie

Ce bezmetic se aduna in siroaie

Ca soldati in haine negre

Urland , fugind cu nepasare

Peste a ei fiinta.

Trupul sau tesut din ceara

Incet , incet se oglindea

In a lunii mreaja

Iar ochii ei cutreierau

Zece alte veacuri.

marți, 19 iulie 2011

Ce este iubirea?

Un joc al minții. Unul în care de fiecare dată pierdea, dar nu ii păsa..

Un amestec de sentimente.

O simbioză de simțiri...

Valul ce te lovește pe neașteptate. Și te scufundă apoi lăsându-ți trupul să cadă într-un abis etern crezând că nu există întoarcere. Dar totuși pentru ea era..

Simte a-i fi dușmanul ei. Dar el o face să se simtă cel mai bine...

Iubirea este cel mai prețios obiect. Îl pierzi, îl găsești, dar nu e niciodată la fel. Acele chestii mișcătoare din trupul tău... acei fluturi în stomac, mult prea cunoscuți de noi. Ea își făcea de fiecare dată traseul lor crezând că așa va putea opri emoțiile produse de ei, fiind într-o continuă luptă. Spera că prin această modalitate să-și învingă timiditatea care se vedea în ochii ei căprui atunci când privirile lor se absorbeau... ea cedând, înșelându-i privirea lui.

E la fel ca bronzul. Tenta de culoare aprinsă de pe trupul tău, pe timp de vară, reprezintă fericirea ei atunci când e în prezența lui, iar tristețea care se scaldă în amarul sufletului ei e ca atunci când culoarea pielii se pierde pe timp de iarnă.

Deja mi-e poftă de iubire…